“Cioran. Între nevoia de a crede şi dorinţa de a conoaşte” – Giovanni ROTIROTI

APOSTROF – Revistă a Uniunii Scriitorilor, Anul XXXI, 2020, nr. 4 (359)

La ce mi-a folosit să sufăr, să mă agit, să mă chinui
ca să ajung la aceleaşi concluzii ca în Ecleziastul lui Iacov

Cioran

Cu o structură religioasă clară şi asumată ca atare,
Cioran, care a trăit contactul direct cu misterul divini­tăţii,
s-a declarat totuşi, cel mai adesea, necredincios.
 Şi foarte probabil s-a consi­derat aşa din resentiment, ca să se răz­bune pe Dumnezeu
pentru că nu-i poate percepe misterul în mod continuu şi intens. Ne aflăm, altfel spus,
în faţa unui credin­cios refulat, frustrat, chiar furios pe lipsa de atenţie permanentă
din partea Lui.

Marta Petreu

Este fundamental, spune Julia Kristeva, să recunoaştem că „nevoia de a crede” este „o nevoie prepolitică şi prereligioasă”, pe al cărei trunchi se altoieşte „dorinţa de a cunoaşte”, pentru a combate pe de o parte nihilismul, pe de altă parte integralismul. Chiar dacă, în România, Cioran, începând cu scrierile lui de tinereţe, pare să fi vrut să taie firul tradiţiei familiale punându-ne în gardă împotriva riscurilor religiei (nevroza, iluziile identitare, abuzurile fundamentalismului, integralismul ortodoxist), acest fir tăiat al tradiţiei, care i-a permis lui Cioran să înainteze încetul cu încetul spre libertate, trebuie recucerit, în zilele noastre, pentru a evita, după părerea filosoafei bulgare, alunecarea către un nihilism fără valori şi fără autoritate. Din punctul de vedere al Juliei Kristeva este nevoie de o „transvaluare” nietzscheană a tradiţiei, adică de o regândire şi o trecere prin ea, încercând să extragem tot ce poate fi pozitiv, deoarece fără o confruntare cu tradiţia omul contemporan riscă să se piardă într-un nihilism depresiv.

În acest sens, credinţa nu trebuie înţeleasă ca o fundătură, pentru că „nevoia de a crede” este fundamentul „dorinţei de a cunoaşte”. Este o necesitate antropologică căreia trebuie, dincolo de religiile istorice, să-i redescoperim rădăcinile. Punctul de întâlnire dintre această exigenţa de a crede şi dorinţa de a cunoaşte, atât la Cioran, cât şi la Kristeva, se află în interesul pe care amândoi l-au avut în perioade diferite faţă de Tereza de Avila, care se exilase în alteritatea divină, revelând o profunzime extremă a vieţii psihice, pusă poate în evidenţă pentru prima oară de Jacques Lacan, atunci când a vorbit despre plăcerea feminină în strânsă conexiune cu desfătarea mistică. În extazul Sfintei nu există doar fericirea întâlnirii cu Dumnezeu, ci şi toată violenţa plăcerii, anihilarea sinelui şi a propriului corp. Pentru Tereza de Avila transcendenţa devine imanenţă. Tocmai pentru că Dumnezeu şi infinitul se află în ea, Tereza devine în acelaşi timp atât o persoană cât şi un limbaj infinit. Şi din acest motiv Sfânta l-a fascinat atât de mult pe Cioran, la începutul carierei sale scriitoriceşti în România, cum se poate observa în mod deosebit atât în Cartea amăgirilor, cât şi în Lacrimi şi Sfinţi, pentru că, în fond, Tereza ne învaţă să gândim în primul rând din punctul de vedere al Celuilalt. Iată fragmente dintr-un interviu al lui Cioran cu Michael Jakob, în care „gânditorul privat” din mansarda de pe rue de l’ Odéon îşi mărturiseşte marea pasiune pentru Tereza de Avila:

Sfânta Tereza de Avila a avut un rol foarte important în viaţa mea […]. Tereza de Avila are un ton care te tulbură… evident că eu m-am convertit, pentru că nu am o vocaţie religioasă ; sfânta Tereza m-a învăţat foarte mult, am fost „literalmente” răvăşit, dar cu credinţa te naşti… Eu pot trece peste orice criză în afară de credinţă, care este şi ea o criză, dar de un gen care nu-mi aparţine, adică pot cunoaşte criza, dar nu credinţa. Aveam o nemărginită admiraţie pentru Tereza de Avila, din cauza ardorii, a „contagiozităţii” sale. Dar nu eram făcut pentru credinţă: ea rămâne pentru mine unul dintre spiritele cele mai seducătoare; am devenit chiar ridicol, pentru că, în perioada aceea, oriunde mă duceam, vorbeam numai despre ea… [+]

Publicidade

Deixe um comentário

Faça o login usando um destes métodos para comentar:

Logo do WordPress.com

Você está comentando utilizando sua conta WordPress.com. Sair /  Alterar )

Imagem do Twitter

Você está comentando utilizando sua conta Twitter. Sair /  Alterar )

Foto do Facebook

Você está comentando utilizando sua conta Facebook. Sair /  Alterar )

Conectando a %s