Cioran: biografie de Simona Modreanu [2005]

Colecţia Românii din Paris
Coordonator: Simona Modreanu
Editura: Junimea, Iaşi – România

[PDF]

I. Regatul şi împărăţia

  • Copil fiind, nu stăteai o clipă locului
  • Gustul iluziilor
  • Veninul abstract

II. Din Carpaţi pe malul Senei

  • Continuitate, convergenţe, sfîrtecări
  • Temele recurente
  • Fantoma esenţei
  • Cufundarea în Dumnezeu
  • La umbra sfintelor
  • Gnoza şi Demiurgul cel rău
  • Pericolele înţelepciunii
  • Timpul şi căderea în Istorie
  • Întîlniri cu sinuciderea
  • Melancolia: timpul devenit afectivitate
  • Extaz muzical
  • Eu şi lumea. Arta dedublării

III. “Aşezarea în stil”

  • Opera românească: lirismul absolut
  • “Schimbarea la faţă a României”
  • Opera franceză: stilul ca aventură

IV. Receptarea critică

  • În România
  • În Franţa
  • În spaţiul anglo-saxon
  • În alte spaţii

CONCLUZIE

  • Identităţi intelectuale

Regatul şi împărăţia

Emil Cioran a văzut lumina zilei pe 8 aprilie 1911, la Răşinari, una din cele mai vechi localităţi ale Transilvaniei profunde, atestată din 1204, situată la 12 kilometri de Sibiu. Tatăl său, Emilian, era preot ortodox, iar mama, Elvira, prezida asociaţia femeilor ortodoxe din Sibiu, fără să fie însă o credincioasă habotnică. Emil a mai avut un frate, Aurel, marele său complice şi interlocutor avizat, şi o soră mai mică, Virginia. Bunicul dinspre mamă primise titlul de baron sub Imperiul austro-ungar, ceea ce explică, în parte, nostalgia, neliniştea, aerul acela de a nu fi la locul său în lume ale Elvirei, stări de spirit pe care Emil le-a moştenit şi pe care le va transforma, progresiv, în strălucitoare ghiulele.

Acel „blestemat” şi totuşi „splendid” Răşinari (după cum îl evocă într-una din scrisorile către prietenul lui din copilărie, Bucur Tincu), sat de frontieră, a trecut de mai multe ori – pînă la sfîrşitul secolului al XIV-lea – de la dominaţia ungară la cea română; a fost apoi alipit Imperiului pînă în 1918, data unirii Transilvaniei cu regatul României. Aceste peripeţii istorice, această moştenire multiplă, „această mulţime de strămoşi care se lamentează în sîngele meu…”, precum şi temperamentele opuse ale părinţilor săi se regăsesc în egală măsură în capitalul inepuizabil de rătăcire spirituală, de contradicţii, de îndoieli – voluptuoasă otravă ce va alimenta întreaga viaţă a gînditorului… [PDF]

Deixe um comentário

Preencha os seus dados abaixo ou clique em um ícone para log in:

Logotipo do WordPress.com

Você está comentando utilizando sua conta WordPress.com. Sair /  Alterar )

Foto do Google

Você está comentando utilizando sua conta Google. Sair /  Alterar )

Imagem do Twitter

Você está comentando utilizando sua conta Twitter. Sair /  Alterar )

Foto do Facebook

Você está comentando utilizando sua conta Facebook. Sair /  Alterar )

Conectando a %s