Dilema Veche, 19 mai, 2011. Apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 60, mai 2011
Este unul dintre cei mai originali gînditori francezi contemporani, îmbinînd în mod strălucit o profundă cunoaştere a marii filozofii clasice cu abordări iconoclaste ale unor teme neobişnuite, precum istoria boxului, problema ucigaşilor în serie sau moartea lui Ludovic al XVI-lea. Istoric al filozofiei, specialist în filozofia germană – în special Fichte, Schopenhauer, Kant şi Nietzsche –, Alexis Philonenko a primit, în 1991, pentru volumul său Istoria boxului, Marele Premiu al Cărţii de Sport acordat de Asociaţia Scriitorilor Sportivi. Cele mai recente cărţi ale sale sînt Wilhelm von Humboldt ou L’aurore de la linguistique şi Mohammed Ali. Un destin américain.
Aţi scris cîteva cărţi remarcabile despre Nietzsche. De unde vine interesul dvs. pentru opera sa?
Pe vremea cînd eram elev, l-am întîlnit pe Nietzsche şi limbajul lui mi-a plăcut. Tocmai din acest motiv am studiat, mai tîrziu, gîndirea germană. Limba e un început bun pentru a ajunge să iubeşti gîndirea.
Credeţi că putem înţelege situaţia culturii occidentale contemporane apelînd la intuiţiile filozofiei nietzscheene?
Un autor nu se înşală niciodată cu totul, iar punctele lui de vedere sînt mereu interesante. Am putea explica, aşadar, criza culturii occidentale pornind de la Nietzsche sau de la Schopenhauer. Aportul nietzschean este reprezentat de reînvierea gîndirii greceşti. Era ceva destul de răspîndit în epoca lui – în remarcabila sa carte Psyche, Erwin Rohde a înţeles corect Grecia antică; el a văzut în ea originea majorităţii conceptelor noastre, mergea de la Grecia pînă la noi. Nietzsche a mers şi mai departe: el a dezvăluit în idealurile noastre elementele gîndirii tragice şi, dincolo de diferenţa între punctele de vedere (Schopenhauer, Stendhal, Dostoievski), a descoperit o muzică necunoscută pînă atunci; această muzică este muzica noastră şi prin ea surprindem esenţa Europei. Este o unitate de sens. Întîlnim aceeaşi perspectivă la Dante şi în acest caz Nietzsche ne ajută nu numai să ne înţelegem pe noi înşine, ci şi să îl înţelegem pe el. El domină deci viitorul (actualitatea noastră), dar şi trecutul nostru. Este filozoful total… [+]