“Receptarea critică a operei lui Cioran (I)” – Cornel MORARU

Studia Universitatis Petru Maior. PhilologiaAcademic Journal of Literature and Linguistics, nr. 03, 2004

Abstract: Our study proposes to delimit and circumscribe the main moments of Cioran’s receptivity in Romanian culture, beginning with his attitude in the interbelic period until the contemporary period. The author discovers more chronological references of Cioran’s receptivity, but at the same time different attitudes and positions: from the nuanced understanding to calumny and bitter critique in the comunist period and the real, original assumption of Cioran’s philosophy and essay-writing.


“Fenomenul Cioran”. Nici una dintre primele scrieri ale lui Emil Cioran n-a trecut neobservată, trezind un amplu ecou în presa vremii. Mai ales Pe culmile disperării, cartea debutului, s-a bucurat de numeroase cronici, dar şi apariţiile ulterioare, de la Schimbarea la faţă a României la Amurgul gândurilor. Uneori chiar şi simple articole publicate de Cioran în ziare şi reviste generează luări de poziţie şi comentarii pe marginea lor. Toate aceste referinţe la Cioran au ceva comun: atitudinea tranşantă, pro sau contra, un exclusivism manicheist al receptării, dând expresie unui sentiment de adoraţie sau, dimpotrivă, de repudiere, câteodată chiar în acelaşi articol. Aproape fără excepţie, “delirul” scrierilor cioraniene întreţine delirul comentatorilor. Este motivul pentru care prea puţin se poate reţine din tot ce s-a scris atunci despre Emil Cioran, deşi nu lipsesc pagini strălucite, uneori, de lectură şi comentariu pasional. Acestea circumscriu însă mai mult o atmosferă şi un orizont de intelectualitate, specific spiritului interbelic, decât o linie calmă de recepţie şi interpretare critică. Toţi se ocupă, vrând nevrând, de “fenomenul Cioran” (chiar aşa îl defineşte într-un loc Mircea Eliade) şi mai puţin de gândirea şi ideile filosofului. Puţine comentarii aplicate pot fi menţionate: cele ale lui Septimiu Bucur, C. Noica, Arşavir Acterian, Licu Pop, Al. Dima, Şerban Cioculescu. Ultimii doi au serioase rezerve, uneori îndreptăţite; oricum, în nota virulentă a scrierilor lui Cioran însuşi… [PDF]

Publicidade

Deixe um comentário

Faça o login usando um destes métodos para comentar:

Logo do WordPress.com

Você está comentando utilizando sua conta WordPress.com. Sair /  Alterar )

Foto do Facebook

Você está comentando utilizando sua conta Facebook. Sair /  Alterar )

Conectando a %s