“Secularizarea acediei sau despre metamorfozele spleenului cioranian” (Vasile Chira)

e-Bibliotheca septentrionalis

de lect. univ. dr. Vasile CHIRA
Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” Sibiu

Vasile Chira_3După ce în prefaţa la „Florile răului” înşiră toate păcatele, toate metamorfozele infernului, Baudelaire pune ca punct culminant, ca apoteoză a nimicului, urâtul. Spleenul va constitui, de altfel, o obsesie a întregului sfârşit de secol XIX, ajungând până la expresioniştii secolului XX.

Un pas important în etiologia spleenului îl face Heidegger în „Ce este metafizica?” Filosoful german interpretează plictisul în contextul relevării neantului, nu al nimicirii, ci al nimicnicirii. Însă adevărata fenomenologie a plictisului o face Cioran, care pornește de la diferenţa de grad dintre banala plictiseală psihologică și plictisul metafizic.

Plictisul, văzut de Cioran în corelaţie cu vidul, nu este legat în mod expres de disoluţia ecstatică pe care o presupune Nirvana budistă, ci de o stare de dezagregare continuă a cosmosului, de fluctuaţiile sensibilităţii.

Ver o post original 2.592 mais palavras

“A preguiça e a melancolia” – Oswaldo GIACOIA JR.

https://www.youtube.com/watch?v=UK49cyajj24 Nesta série do Café Filosófico que fala dos 7 pecados capitais, chegou a hora de entender a preguiça. Por que a preguiça é pecado? Porque é vergonhosa? Se a preguiça ofende a moral ocidental apoiada na produtividade, no fazer, preguiça também é fruto da necessidade humana, de entorpecimento diante da ferida da existência, diante… Continue lendo “A preguiça e a melancolia” – Oswaldo GIACOIA JR.

“O pecado de acedia” (Jean Starobinski)

O médico antigo trata da “paixão” do corpo; o filósofo se aplica em curar as “doenças” da alma. As analogias são grandes e justificam as confusões, voluntárias ou não, do vocabulário. De onde quer que venha, a tristeza depressiva exige uma medicação, pela palavra, pela droga, pelo regime diário. No mundo cristão torna-se infinitamente mais… Continue lendo “O pecado de acedia” (Jean Starobinski)