Entrevista a Simona Constantinovici sobre el Diccionario de términos cioranianos 🇷🇴

"Solo a través del corazón sabemos que algo ha cambiado": en diálogo con Simona Constantinovici, coordinadora del Diccionario de términos cioranianos (Editura Universităţii de Vest/Criterion Editrice, 2020).“El Diccionario de términos cioranianos pretende ser una invitación a leer al filósofo de otra manera, a colocarlo en una luz que permita extraer los fascículos de la sustancia… Continue lendo Entrevista a Simona Constantinovici sobre el Diccionario de términos cioranianos 🇷🇴

“Só através do coração sabemos que algo muda”: entrevista com Simona Constantinovici sobre o Dicţionar de Termeni Cioranieni (2/3)

“Constantin Noica identifica em certas palavras romenas a história de nosso povo mesmo, como por exemplo o fenômeno da transumância. A tentativa de traduzi-las equivaleria a desenraizá-las, aniquilando assim o seu potencial ancestral de motivar a língua, o modo de ser de um povo, seu sentimento profundo. As palavras têm o mesmo destino que os… Continue lendo “Só através do coração sabemos que algo muda”: entrevista com Simona Constantinovici sobre o Dicţionar de Termeni Cioranieni (2/3)

“Secularizarea acediei sau despre metamorfozele spleenului cioranian” (Vasile Chira)

e-Bibliotheca septentrionalis

de lect. univ. dr. Vasile CHIRA
Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” Sibiu

Vasile Chira_3După ce în prefaţa la „Florile răului” înşiră toate păcatele, toate metamorfozele infernului, Baudelaire pune ca punct culminant, ca apoteoză a nimicului, urâtul. Spleenul va constitui, de altfel, o obsesie a întregului sfârşit de secol XIX, ajungând până la expresioniştii secolului XX.

Un pas important în etiologia spleenului îl face Heidegger în „Ce este metafizica?” Filosoful german interpretează plictisul în contextul relevării neantului, nu al nimicirii, ci al nimicnicirii. Însă adevărata fenomenologie a plictisului o face Cioran, care pornește de la diferenţa de grad dintre banala plictiseală psihologică și plictisul metafizic.

Plictisul, văzut de Cioran în corelaţie cu vidul, nu este legat în mod expres de disoluţia ecstatică pe care o presupune Nirvana budistă, ci de o stare de dezagregare continuă a cosmosului, de fluctuaţiile sensibilităţii.

Ver o post original 2.592 mais palavras