„Cultura românească a exercitat o fascinație uriașă asupra mea“: Gleiton Lentz în dialog cu Ciprian Vălcan

Observator Cultural, 09-02-2022, nr. 1096

Gleiton Lentz este doctor în literatură (UFSC/ Università degli Studi di Firenze) și post-doctor în Studii de Traducere (PGET/UFSC). Se dedică traducerii poeziei simboliste italiene și hispano-americane, precum și studiului originilor scrierilor antice și a literaturilor lor, printre care mayașa yucatecă și sumeriana. Gleiton Lentz este traducător și redactor-șef al revistei Nota do Tradutor, publicaţie dedicată în exclusivitate traducerilor şi traducătorilor.

Nota do Tra­dutor: http://www.notadotradutor.com
Insta­gram: @revistanotadotradutor


Cum v-a venit ideea de a lansa proiectul?

Revista Nota do TradutorNota Traducăto­rului a fost concepută și lansată în 2010 ca o revistă bilingvă de traduceri literare adresată traducătorilor și dedicată publicării poeziei și prozei în limba portugheză, pe o platformă gratuită. Încă de la început, proiectul își propune să reunească traducători din cele mai diverse limbi și cercetători în domeniul traducerii într-un singur proiect literar, a cărui punte de legătură este traducerea și a cărui „patrie“ este limba portugheză. Iar intenția principală este de a scoate în evidență figura traducătorului, mai ales a traducătorului literar, acest coautor al operei străine care locuiește în același timp în domeniul național și în cel străin, care trăiește la limita a două sau mai multe sisteme lingvistice, care mediază între două sau mai multe culturi distincte. De aici am conceput proiectul, în primul rînd, pornind de la premisa că, deși există granițe, între ele traducătorii își construiesc punțile, pentru că literatura este universală doar datorită lor. Cu alte cuvinte, o mare parte din înțelegerea noastră despre lume, care se construiește prin nenumărate lecturi, se realizează prin traducere, de obicei prin intermediul unui traducător. Iar în al doilea rînd, conștienți de faptul că traducătorii nu se dedică doar activității editoriale, ci și traduc cu zgîrcenie din apreciere pentru un anumit autor, am decis să ne concentrăm pe publicarea acelor „traduceri de sertar“ care sînt adesea acumulate, păstrate sau uitate. Așa­dar, cu gîndul la figura traducătorului, am întreprins acest proiect, diseminînd munca unui grup vast de traducători, din noua generație și din cea veche. Și, deși sîntem ca o editură, mergem în direcția opusă pieței editoriale, pentru că, pe lîngă platforma gratuită, acordăm o atenție specială autorilor cu o vizibilitate mai mică în limba portugheză, textelor puțin cunoscute sau nepublicate ale autorilor clasici și, mai ales, textelor în limbi greu accesibile sau rare în sistemul literar de traduceri în limba portugheză. Astfel, revista Nota do Tradutor este o revistă în esență literară (pe linia revistelor literare din secolele al XIX-lea și al XX-lea), dar cu accent pe traducere, fiindcă ne interesează textul literar tradus în modul clasic, însoțit de note de traducător și bilingv. De asemenea, încă de la începutul proiectului, interesul nostru a fost acela de a aduce traducerea cît mai aproape de istoria scrisului, de care era de obicei deconectată, ca și cum ar fi fost ceva exterior, poziție pe care am susținut-o în editorialele noastre.

Animați de un impuls umanist, pentru a sparge granițele și a apropia lumi

Cum s-a născut pasiunea dumneavoastră pentru traduceri?

Pentru mine, traducerea a fost întotdeauna o constantă, încă din tinerețe, cînd am început să traduc pentru o revistă politico-literară underground, Jôgo de Absurdos /Jocul Absurdităților, în 1999, în care am publicat primele mele traduceri ale unor poeme dadaiste ale franco-românului Tristan Tzara. În deceniul următor, au apărut primele mele traduceri de cărți: Cantos Órficos/Cîntece orfice, a poetului italian Dino Campana, și Os Anarquistas Expropriadores/Anarhiștii expropriatori, a istoricului uruguayan Osvaldo Bayer. Și, deși am început prin a traduce liber, am avut mai tîrziu o pregătire solidă în domeniul traducerii, pentru că, de cînd eram student, am avut ocazia de a trăi o perioadă în care disciplina, pe atunci recentă, a Studiilor de Traducere în Brazilia era încă în curs de consolidare. Dincolo de cursuri și teorii, am participat la o serie de evenimente despre traducere, la care au asistat nu doar cercetători în domeniu, ci și mulți editori și traducători, care și-au povestit peripețiile și curiozitățile meseriei. Și tot acest context și acest trecut m-au ajutat să înțeleg dimensiunea traducerii, importanța de a o discuta ca studiu și de a o istorisi ca practică și, mai ales, de a nu o mai renega într-un domeniu secundar, fie al literaturii, fie al lingvisticii comparate, deoarece traducerea, pe lîngă faptul că este un meșteșug milenar, poate vorbi de la sine. Și, deși aveam o pregătire în domeniul literelor, în limbile clasice și romanice, prin procesul de preparare și revizuire a textelor originale și a traducerilor, am învățat alte limbi, ceea ce a dus la interesul meu pentru studiul scrierilor antice și al literaturilor lor. Eu și coeditorul revistei, Miguel Sulis, de asemenea traducător și expert în limbi străine, ne-am dedicat traducerii din alte limbi mai puțin convenționale: eu traduc din sumeriană și mayașa yucatecă, Sulis traduce din turcă și farsi, limbi care nu și-au cîștigat încă spațiul meritat în sistemul de traduceri literare în limba portugheză, dar a căror situație ne străduim să o schimbăm. Și facem asta animați de un impuls umanist, pentru a sparge granițele și a apropia lumi, mai ales pentru a le putea oferi cititorilor noștri nu doar texte sau autori inediți, ci și limbi străine.

Cunoașteți vreun proiect similar sau revista dumneavoastră este singura de acest fel existentă, în acest moment, în lume?

După cunoștințele noastre și după cum ne-au indicat alți colegi din domeniu, revista noastră este singura de acest gen. Nu este o revistă academică, deoarece traducerile nu sînt însoțite de reflecții teoretice, și nici o revistă de literatură, în sensul că nu publicăm texte monolingve sau autori naționali. Și da, este o revistă de literatură tradusă, care se adresează traducătorilor și limbilor. Există, desigur, reviste dedicate comentării traducerilor de texte literare și reviste dedicate studiilor de traducere din abundență, atît în Brazilia, cît și în străinătate, dar (n.t.) este o revistă specifică traducerii, de anvergură nu doar națională, ci și internațională, în paginile căreia traducerea este întotdeauna însoțită de originalul său, fiindcă bilingvismul, pentru noi, este o condiție sine-qua-non a traducerii înseși. Cu toate acestea, merită menționat faptul că majoritatea colaboratorilor noștri sînt din mediul academic, deoarece mulți dintre ei efectuează cercetări asupra autorilor pe care îi traduc, deși avem și mulți traducători de profesie, care fac parte din echipa revistei. Toată lumea, cu fiecare traducere, ne ajută să menținem viu acest Turn Babel, căci fără acești „bieți traducători buni“, cum ar spune García Márquez, care „ne introduc în lume“, cum ar spune Calvin, revista nu ar exista. [+]

Interviu realizat de Ciprian VĂLCAN. Traducere din limba portugheză de Rodrigo Menezes.

Deixe um comentário

Faça o login usando um destes métodos para comentar:

Logotipo do WordPress.com

Você está comentando utilizando sua conta WordPress.com. Sair /  Alterar )

Imagem do Twitter

Você está comentando utilizando sua conta Twitter. Sair /  Alterar )

Foto do Facebook

Você está comentando utilizando sua conta Facebook. Sair /  Alterar )

Conectando a %s